" Această cântare a fost scrisă în data de 30 noiembrie 1999, fiind ultima cântare scrisă în casa din strada Cristian, nr. 30, Sibiu, unde fraţii Moldoveanu au locuit 52 de ani.
Casa cu adresa de mai sus a fost revendicată de moștenitorii fostului proprietar și frații au fost nevoiți să o părăsească.
În pragul mutării, fratele Niculiţă a scris ultima cântare acolo. La mutare au ajutat mai mulţi fraţi de la Biserica Betania, împreună cu fratele Binu Poplăceanu.
În cântare vibrează recunoștinţa faţă de Domnul, care până aici i-a ajutat, chiar când "furtuna ne purta".
Din această casă a fost arestat fratele Niculiță și în ea a trăit bucuria revederii cu cei dragi; în ea a fost percheziționat de securitate de nenumărate ori, lucruri care nu puteau fi uitate. Nu puteau fi uitate, de asemenea, nici miile de
Cântări ale Harului care au avut în această casă "cuibul luminos" în care s-au născut.
Camera de la stradă, luminată de două geamuri mari, care vara erau răcorite de umbra unui nuc, era cuibul plin de lumină unde s-au născut miile de cântări atât de preţuite de creștinii români de pretutindeni.
Câte amintiri ale fraților din lumea întreagă nu sunt legate de acești frați minunați ai Domnului Isus, și de această casă, unde au locuit fraţii ca străini și călători, amintiri asemănătoare celor din Betania, unde cobora Cerul când venea
Domnul Isus cu ucenicii!
Slăvit să fie Domnul pentru toate harurile care ni le dă pe pământ, potrivit cu dragostea și înțelepciunea Sa nemărginită!
Slăvit să fie El și pentru faptul că ne dezleagă de locuri dragi de pe pământ, ca El să ne fie Singurul Loc drag, Singura noastră Desfătare!"
Istoricul unor Cântări ale Harului