1. Fă-mi inima o harfă sfântă,
cu strune de-adevăr ceresc,
și gura mi-o binecuvântă,
ca Sfântu-Ţi Nume să-L slăvesc!

R: O, Tatăl meu din cer,
în duh şi-n adevăr,
/: eu Ție mă închin
c-un cânt de soare plin! :/

2. Fă-mi sufletul ca să vibreze
doar pentru preamărirea Ta,
cântarea lui să nu-nceteze,
cât viaţă-n lume Tu-mi vei da!

3. Fă-mi duhul, cu seninătate
şi-ncredere în harul Tău,
să-Ţi cânte, Doamne, pentru toate,
că-n tot ce-mi dai, nimic nu-i rău!

4. Fiinţa-ntreagă mi-o sfințește,
să 'nalţe-al slavei Tale cânt,
și harul ce mă copleşeşte,
iubit Părinte Sfânt, Sfânt, Sfânt!

I: volumul 1, cântarea 236