1. Rugăciunea care crede
și credinţa ce se roagă,
Doamne, ochiul Tău le vede;
viaţa mea atunci e-ntreagă,
/: iară Ţie-Ţi este dragă! :/
R: Sfinte Dumnezeu,
dă-mi, prin har, mereu
o credinţă vie,
rugăciune vie,
să trăiesc deplin
voia Ta, amin!
2. Focul Tău ceresc mi-l pune,
Doamne-n mine, fără vreme,
să m-aprindă-n rugăciune
și credinţa-mi să Te cheme,
/: totdeauna să Te cheme! :/
3. Știu, prin harul Tău cel mare,
dacă rugăciunea-mi este
în credinţ-ascultătoare,
Tu mă-nalţi pe sfinte creste,
/: pe-ale cerului Tău creste! :/
4. Mulțumesc de adevărul
ce mi-l dai cu mână plină,
căci prin el mă duci în cerul
unde-i veşnică lumină,
/: Doamne, veșnică lumină! :/
I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 274