1. Noi, nu vom mai avea-n curând
prilejul sfânt şi minunat
pe Domnul să-L slăvim cântând
de harul suferinţei dat!

R: Prileju-acesta îl avem
acum, cât pe pământ suntem,
ca-n suferinţă să cântăm
lui Dumnezeu, să-L lăudăm!
Că-i har să suferi pentru El
din partea lumii-n orice fel!
Aleluia, aleluia, aleluia!

2. Izbânda-i scurt-a celui rău,
în necuratul lui război.
E-ngăduit de Dumnezeu,
săgeţi să tragă înspre noi!

3. Curând al pătimirii drum
în alergarea pe pământ,
îl vom sfârşi, şi-apoi din fum
vom trece-n cerul pururi sfânt!

4. Acolo-n nemaispuse stări,
în neauzite armonii,
și-n neștiute noi cântări
cânta-vom laudă-n vecii!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 231