1. Pe cel pe care-l sprijini Tu,
nu poate nimeni să-l doboare!
O, Doamne-ajută-mi sufletu'
să aibă-această-ncredinţare!

R: Dar Tu ești Tăria mea,
și-n furtuna cea mai grea.
/: Dreapta Ta mă sprijinește :/
și vrăjmaşul nu sporeşte!

2. Picioarele adesea-mi sunt
de slăbiciune stăpânite,
și trupul, care-i din pământ
se clatină-n furtuni pornite!

3. O Stâncă tare în furtuni
și Turn îmi eşti de-adăpostire,
Părinte-n Tine mă aduni,
în Tine-am dulcea liniştire.

4. Te laud și Îţi mulţumesc,
căci Dreapta Ta biruitoare
mă ţine drept, pe-un drum ceresc,
fiinţa să nu mi-o doboare!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 225