1. Când n-ai credință-n Dumnezeu,
deşert devine viaţa ta.
Cărările ți-s nopți mereu,
iubirea-n duh nu-ți poate sta.

R1: Credința-nmugureşte tot
ce-i bun în tine ne-ncetat,
prin ea virtuțile se pot
desface-ntregi și minunat!

2. Iar adevărului frumos,
credința-i face drumul lin,
aşa cum l-a adus Hristos,
când S-a-ntrupat ca om deplin!

R2: Credința vede-n viitor,
și-aude cântece de Sus,
pe care-al îngerilor cor
le cântă-n graiuri de nespus!

3. Când n-ai credință-n Dumnezeu,
nu știi ce-i dulce, sau amar;
priveşti uşorul ca pe-un greu
și iei păcatul ca pe-un har!

R3: Credința-i soare la zenit,
şi-i cale limpede spre rai:
sub cerul ei eşti liniştit.
Pe Dumnezeu, prin ea, Îl ai!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 194.