1. Fă cuvântul meu să fie
rouă binefăcătoare,
/: din Cuvântul Tău să-mi vie,
Doamne, fără încetare! :/

R: Cuvântul meu, cuvântul meu,
să fie roua cerului mereu!

2. Să nu pot rosti vreodată
când fac slujba Ta preasfântă
/: vreun cuvânt ce nu arată
roua cerului ne-nfrântă! :/

3. De la Tine-Ţi cer putere
sfântă și călăuzire,
/: să pot fi spre înviere
celor morţi în vechea fire! :/

4. Fă-mi cuvântul o lumină
din lumina Ta ţâşnită,
/: să reverse tot mai plină
voia Ta cea preasfințită! :/

5. Foloseşte-Te de mine,
cum știi Tu, oricând şi-oriunde,
/: adevărul, spre oricine,
să nu-l pot vreodat-ascunde! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 72