1. Dacă Tu-mi eşti desfătarea,
Doamne, și al Tău Cuvânt,
/: ce-aș putea dori eu, oare,
mai de preţ pe-acest pământ? :/

R: Doamne, Tu eşti desfătarea mea,
dă-mi Tu har să fie-aşa,
orişicând să fie-aşa,
Doamne, desfătarea mea!

2. Ce-ar fi oare mai plăcută
ca prezenta Ta oricând
/: într-o linişte tăcută,
Doamne-n duhul meu plăpând? :/

3. Tu eşti Plinul meu oriunde
felurit și mai ceresc,
/: necurmat El mă pătrunde.
Altceva nu mai doresc! :/

4. Dacă desfătarea toată
Doamne-mi ești acum - și-n cer,
/: inima-mi nimic nu cată,
eu nimica nu-Ţi mai cer! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 146