1. Dacă, Doamne, spun c-am împlinit
viul Tău Cuvânt desăvârșit,
cum pot fi în taină mulțumit,
când se-aude-al firii behăit?

R: Doamne, Tu mă vezi,
viața-mi s-o păstrezi,
Doamne-n Tine sa fiu adevăr
de la tălpi, de la tălpi și pân-la păr!

2. Eu pe oameni pot ca să-i înșel,
înălțând prin vorbe sfântu-Ți fel,
și să mă prefac că sunt un miel,
firea-mi însă behăie mișel!

3. Doamne dă-mi puteri să răstignesc,
felul meu cel vechi și pământesc,
ca să pot deplin să împlinesc
viul Tău Cuvânt dumnezeiesc!

4. Orice behăit de pe pământ
să nu-mi fie-n trai și în cuvânt,
să Te-nalț în toate cu avânt,
Dumnezeul meu, și Tată Sfânt!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 208
- versificare -