1. Harul Tău mi-e de-ajuns
fă-mă Tu, de el, pătruns,
ca să pot să-l primesc,
Doamne-aşa cum e, ceresc!
R: Chiar când trec prin dureri,
şi m-apas-a lor poveri,
/: toate sunt numai har,
Doamne înspre-al Tău hotar! :/
2. Harul Tău mi-e avânt,
ca s-ajung un pisc mai sfânt,
să-nţeleg limpezit,
Doamne, planul Tău slăvit!
3. Harul Tău cel frumos
l-ai adus aicea jos,
când Ţi-ai dat viaţa Ta,
Doamne, sus pe Golgota!
4. Mulțumesc şi mă-nchin,
pentru harul Tău deplin,
ce mi-l dai ne-ncetat,
Doamne, tot mai minunat!
I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 177