1. Se luptă oamenii să fie mari,
puţini se luptă pentru-a fi nimic;
dar, Doamne, Tu ai spus că cei mai tari,
sunt cei smeriți - ei poartă rod în spic!
R1: În lume, Tu, Isus, Te-ai arătat
ca om de rând, în toate blând, smerit,
deşi erai al slavei Împărat,
de ea Te-ai dezbrăcat - şi ne-ai slujit!
2. Ai fost smerit pe-acest pământ străin.
Ne-ai dat o pildă - aşa să Te urmăm!
La tot ce-ai spus, să zicem toţi: Amin!
Și în smerenie să Te-ascultăm!
R2: Isuse-Ţi mulţumim de jertfa Ta,
prin care-am fost deplin răscumpăraţi!
Un Legământ etern pe Golgota
ai încheiat - și-n el Îţi suntem fraţi!
3. Se luptă oamenii să fie mari,
puţini primesc în ei al Tău Cuvânt
să fie izbăviţi dintre tâlhari,
și-apoi să intre-n Trupul Tău preasfânt!
R3: Tu pentru-ai Tăi vei reveni curând,
căci Te-au primit goliți de eul lor.
Ţi-au semănat Cuvântul viu plângând,
dar secera-vor rod în Viitor!
I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 181