1. Să nu Te eclipsez pe Tine
cu eul meu cu ce e-n mine!
Lumina vie și fierbinte,
să nu Ţi-o eclipsez, Părinte!

R: Să nu umbresc, să nu umbresc,
Părinte, frumuseţea Ta,
nici adevărul Tău ceresc
să nu-l umbresc cu viaţa mea!

2. Să nu umbresc lucrarea sfântă
c-un gând străin ce mă frământă,
nici cu gândiri din lumea mare
să nu-Ţi umbresc a Ta lucrare!

3. Lumina jertfei de pe cruce
a Fiului Tău, care-aduce
răscumpărarea cea sfinţită
în mine să n-o am umbrită!

4. Să nu pot fi, pe-a vieții cale,
nicicând eclipsă voii Tale!
Să-Ţi pot aduce în lumină
trăirea închinării plină!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 109