1. Să nu mă fac smerit spre-a fi-nălţat,
atunci nu sunt smerit, ci fac păcat.
Smerenia adevărată
/: nu umblă spre a fi-nălţată! :/
R: Smerenia, smerenia
ea poartă pururi harul,
cum Domnul crucea și-a purtat,
smerit urcând Calvarul!
2. Smerenia-i lumină clară-n veac,
lumina nu se schimbă după plac!
Isus e-n nesfârşit Lumină,
/: smerit în El sunt - fără vină! :/
3. Când jugul lui Hristos eu l-am primit,
păşind cu El alături sunt smerit!
Smerenia, în altă parte
/: decât la jug, se află-n moarte! :/
4. Smerit să nu mă fac spre-a fi mai sus,
atunci nu trag la jugul lui Isus.
Creștin sunt doar când am în viaţă
/: trăirea Lui în duh şi-n faţă! :/
I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 121