1. În adâncimi de rugăciune
credinţa vieţuieşte,
şi noi puteri în slăbiciune
acolo dobândeşte!

R: Rugăciunea cea adâncă
este-o neclintită stâncă.
Valuri mari când o lovesc
niciodată n-o clintesc.
Doamne, ţine-mi Tu mereu
ruga în adâncul meu!

2. Când e adâncă rugăciunea,
adâncă-i și trăirea,
căci în Hristos e rădăcina,
lumina şi sfinţirea!

3. Adâncă-n sfântă-nflăcărare,
vreau ruga mea să fie!
Ajută-mă-n a Ta-ndurare,
să-Ţi placă, Doamne, Ţie!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 128