1. La rugăciune să alergi
e starea cea adevărată,
când pe-a credinţei cale mergi
cu inima înflăcărată!
R: Isuse-ajută-mă s-alerg
la rugăciune plină,
prin lacrimi vii deplin să şterg
a ochilor lumină!
2. Căci rugăciune e întâi
pe treptele credinţei sfinte.
E perna de la căpătâi
de-odihnă-n zborul spre-nainte!
3. În rugă să nu oboseşti,
ci să alergi cu stăruinţă!
Duhovnicesc atuncea eşti
și-ai starea dreaptă în credinţă!
4. Prin alergare eşti mereu
curat și viu în rugăciune,
iar laudă lui Dumnezeu
trăirea ta atunci Îi spune!
I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 138