1. ¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată,
El năpustita-n mare pe cal și călăreț.
² În Domnul cel puternic tăria mea e toată,
și-al cântecelor mele temei de mare preț.

2. El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare,
și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi.
E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care,
pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.

3. ³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume,
⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi.
Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
⁵ s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.

4. ⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria,
cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași
⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția,
dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.

5. Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii,
⁸ cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit,
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.

6. ⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde,
îi voi prăda... cu ură pe ei m-oi răzbuna,
¹⁰ dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde
i-a coperit... ca plumbul s-au afundat în ea.

I: Cântările Bibliei, cântarea 1
Autor text: Traian Dorz