1. Să nu ies din hotarul luminii
nici cât firul mic de păr,
căci acolo se află străinii
ce mă smulg din adevăr!
R: Fă-mi văzul tot mai clar,
Părinte Minunat,
/: și-ajută-mi ne-ncetat, :/
/: din sfântul Tău hotar :/
nicicând să nu m-abat!
2. Să nu ies din hotaru-ascultării
Noului Tău Legământ,
căci atunci pierd lumina cărării
preasfinţitului Cuvânt!
3. Să nu ies din ce-ai spus Tu, părinte,
prin Iubitul Tău Hristos,
rânduirile Lui pururi sfinte,
sunt HOTARUL luminos!
I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 169