1. În vis părea că mă vedeam eu stând
La marea ce lin murmura
Văzui mulţime de popor urmând Un străin din Galileia,
Văzui cum omul ce orb s-a născut, La moment primi vederea,
Iar pe bolnav sănătos l-a făcut Străinul din Galileia.

R: Simţeam că-n etern l-aş fi iubit, Aşa blând şi bun era El!
Şi-atunci ca Salvator l-am primit, Pe acel galileian! .

2. Blânda-I privire şi-a Lui iubire, Neuitate-mi vor rămânea,
Când mort în păcat acol' m-a aflat Străinul din Galileia
Mâinile străpunse mi le-a arătat, Zicând: "Pentru tine-am răbdat!"
Şi-atunci am căzut la picioarele Străinului Galileian!

3. El pace grăi la valuri şi vânt, Turbate ca pe un ocean,
Toate se supuseră la Cuvântul, Străinului Galileian!
O linişte şi pace deplină Acum e în inima mea,
Şi-a mea viaţă o ţine-n mână Străinul din Galileia!

4. Voi, cei goliţi şi de valuri mânaţi, Veniţi şi vedeţi salvarea!
Furtuna vieţii va linişti, Străinul din Galileia!
El mă trimite de ştire a da Binele ce tu-l vei avea,
Dacă vei lăsa în viaţa ta Străinul din Galileia.