- Isaia 57:1 Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
- Isaia 57:1 Sau: înaintea nenorocirii.
- Isaia 57:2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul lui.
- Isaia 57:3 „Dar voi apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului şi a curvei!
- Isaia 57:4 De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii,
- Isaia 57:5 care se încălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
- Isaia 57:6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
- Isaia 57:7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
- Isaia 57:8 Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşorilor, căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci legământ cu ei; îţi place legătura cu ei şi iei seama la semnul lor.
- Isaia 57:9 Te duci la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimiţi solii departe şi te pleci până la Locuinţa morţilor.
- Isaia 57:10 Oboseşti mergând şi nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găseşti putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea.
- Isaia 57:11 Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine.
- Isaia 57:12 Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!
- Isaia 57:13 Şi atunci să strigi şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.”
- Isaia 57:14 Şi El zice: „Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!”
- Isaia 57:15 Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
- Isaia 57:16 Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.
- Isaia 57:17 Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat şi l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
- Isaia 57:18 I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.
- Isaia 57:19 Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe şi celui de aproape!”, zice Domnul. „Da, Eu îl voi tămădui!
- Isaia 57:20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl.
- Isaia 57:21 Cei răi n-au pace”, zice Dumnezeul meu.