1. Dă-mi un duh de cercetare,
şi lumină să-nțeleg,
Doamne-n orice-mprejurare
adevărul Tău întreg!
Să pricep tot ce-i din Tine,
ce-i din lume să pricep;
răul să nu-l iau ca bine,
când Tu-mi spui, atunci să-ncep!

2. Să-mi cunosc orice 'nălțime
din al duhului hotar,
care vrea ca să dărâme
preasfințitul Tău altar!
Tu-mi ştii firea mea cea veche,
cum îşi caută folos,
îndreptând a ei ureche
după slava cea de jos!

3. După mine, niciodată,
Sfinte Tată, să nu laşi,
ci pe calea Ta curată
să-mi păstrezi ai vieții paşi!
Şi-nlăuntru, şi-n afară,
înălțime Tu să-mi fii,
Jertfele să-mi ardă pară
Ție, azi şi-n veşnicii!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 398