1. Când laud Numele Tău Sfânt,
s-asculte toți de pe pământ!
O, Doamne, cei nenorociti
de duhuri rele chinuiţi,
s-asculte toți cântarea mea,
să fie izbăviți prin ea!
Dar numai Tu-i trezești deplin,
/: când laud Numele-Ți Divin! :/

2. Când laud Numele-Ți etern,
la sfintele-Ți picioare-aștern,
pe toți acei cu duh zdrobit,
și geamǎt deznădăjduit,
ca să audă sunet clar,
de mântuire și de har!
Dar numai Tu-i trezești deplin,
/: când laud Numele-Ți Divin! :/

3. Când laud Numele-Ți cu foc,
se luminează orice loc,
căci Numele Tău minunat,
e soare binecuvântat!
Prin cântul meu să-L afle toți:
și înțelepți, dar și netoți!
Trezește-i Doamne, pe deplin,
/: când laud Numele-Ți Divin! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 363