1. Orişice plăcere vinovată,
ce nu-şi are obârşia-n Tine,
/: stinge-o, Doamne, stinge-mi-o îndată când vrea să-ncolțeasc-ascuns în mine! :/

2. Dă-mi şi mie pe deplin lumină,
să cunosc la toate obârşia,
/: să spun NU la tot ce e cu vină,
să-mi păstrez frumoasă curăția! :/

3. Doamne-aceasta-mi este rugăciunea, care Ți-o înalț de orice dată.
/: Tu ştii tot - şi-mi ştii şi slăbiciunea, stinge-mi Tu plăcerea vinovată! :/

4. Să alerg curat şi sfânt pe Cale,
să-Ți găseşti oricând plăcere-n mine,
/: să slujesc 'nălțării slavei Tale,
azi şi mâini, şi-n veacul care vine! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 339