1. Blândețea Ta s-o am, Isuse,
ca haină sfântă de lumină,
şi-a Tale trăsături nespuse,
să-mbrace trupul meu de tină!

R: Blândețea Ta, blândețea Ta,
s-o pot în toate arăta,
Isuse, s-o cunoască-n plin
şi prietenul şi cel străin!

2. Ajută-mi jugul Tău de soare
să-l port alăturea de Tine,
Să-nvăț blândețea jertfitoare,
ca s-o cunoască orişicine!

3. Şi prin blândețe totdeauna,
să-Ți 'nalț necontenit Cuvântul.
În viața mea fie cununa,
nicicând să n-o doboare vântul.

4. Blândețea Ta şi umilinţa,
ce le-ai 'nălțat, trecând prin lume,
să-mi însoțească lin credința,
şi-aşa să-Ți port Slăvitul Nume!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 321