1. Iuțimea taie firul
virtuţilor curate,
şi nimiceşte şirul
de sfântă unitate!
Împrăştie gândirea
și judecata dreaptă,
întunecă trăirea
în adevăr şi-n faptă!
2. O, fraţii mei, veghere,
când lin ispita vine;
s-avem în noi putere
și duh de rugăciune.
Cu toată armătura
de Domnul pregătită,
să ne-mbrăcăm făptura
ca s-o păstrăm sfinţită!
3. Iuţimea şi mânia,
şi droaia de păcate
când vin, ne iau tăria
și harurile toate.
Dar, Doamne, noi în Tine
ne-ncredem azi în vale,
căci mâna Ta ne ține,
curaţi și sfinţi pe cale!
I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 328