1. ¹ Nebunul își zice în inima sa
/: că nu-i Dumnezeu, :/
stricată e lumea, în fapte urâte
/: și numai în rău. :/

R1: Niciunul nu este, să facă ce-i bine,
/: iar Domnul, de sus :/
² se uită să vadă de-i vreunul cuminte,
/: să-L caute supus. :/

2. ³ Dar toți rătăciți sunt
și-s niște netrebnici,
/: departe de har :/
nu este nici unul să facă ce-i bine,
/: niciunul măcar. :/

R2: ⁴ Pierdutu-și-au mintea
toți cei ce fac răul,
/: ei stau sub blestem, :/
pe cei buni mănâncă,
pe Domnul nu-L cheamă,
/: de El nici se tem :/

3. ⁵ Cutremur de spaime
pe toți îi va pierde,
/: când Domnul pe nor :/
în mijlocul slavei,
veni-va-n putere,
/: cu sfântu-I popor. :/

R3: ⁶ Voi râdeți acuma
de sfânta nădejde
/: a celui lovit, :/
dar marea scăpare a lui este-n Domnul
/: cel sfânt și slăvit! :/

4. ⁷ O, de-ar porni din Sion izbăvirea
/: spre-al Tău Israel, :/
Tu însuți, o, Doamne,
să fii mântuirea,
/: în veci pentru el! :/

R4: Când Domnul va-ntoarce
'napoi pe toți prinșii
/: poporului sfânt, :/
cânta-va Israel și Iacov sălta-va
/: pe noul pământ! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 14
Autor text: Traian Dorz