1. ¹ O, Doamne-n Tine eu mă-ncred, să nu fiu de rușine,
mă scapă Tu-n dreptatea Ta și nu uita de mine
² ascultă-mă și-mi fii mereu o stâncă-ocrotitoare
căci Tu ești cetățuia mea și stânca mea cea tare.

2. ³ Mă vei povățui mereu pentru-al Tău mare Nume
și-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău în lume.
⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale
Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale...

3. ⁵ În mâna Ta-mi încredințez eu duhul pe dreptate
Tu mă vei izbăvi pe veci, Stăpâne-adevărate
⁶ urăsc pe cei ce se lipesc de idolii din lume
și-n Domnul eu mă-ncred mereu, în marele Său Nume.

4. ⁷ O, fă-mă să mă-nveselesc de marea Ta-ndurare
căci știi neliniștea ce-o am și vina mea cea mare.
⁸ Tu la vrăjmași n-o să mă dai, ci da-mi-vei largă cale
ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu și-n jale.

5. ⁹ Mi-e sufletul și trupu-ntregi topite de-ntristare
¹⁰ mi se sfârșește viața-n plâns și anii-n suspinare
puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele
a-mele oase putrezesc de chinurile grele.

6. ¹¹ De-ocară-ajuns-am la vrăjmași și pentru prieteni groază
toți fug de mine câți ajung pe uliți să mă vază.
¹² Uitat de inimi stau ca mort, ca vasul ce se sfarmă
¹³ pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă.

7. Când contra mea se sfătuiesc cu toții împreună
când uneltesc în contra mea viața să-mi răpună.
¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic, că Tu ești Domnul tare
¹⁵ și soarta mea e-n mâna Ta, mă scapă de-a lor gheare.

8. ¹⁶ Fă să lumine Fața Ta de-a pururi peste mine
și scapă-mă când eu Te chem, nu mă lăsa-n rușine
¹⁷ ci să rămână rușinați cei răi și fără minte
să se pogoare muți și reci, ca morții în morminte.

9. ¹⁸ Fă s-amuțească gura cea nedreaptă și vicleană
care vorbește cu dispreț pe cel fără prihană.
¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine,
ce bunătate-arăți la cei ce-ncrederea-și vor ține.

10. ²⁰ Tu-i vei scuti la Fața Ta de cel ce-i prigonește
și-i vei ascunde-n cortul Tău de cel ce-i clevetește.
²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci căci marea-I bunătate
mi-a arătat-o minunat: sunt parcă-ntr-o cetate.

11. ²² Eu în nechibzuință-am zis: sunt izgonit de Tine
dar Tu-auzit-ai ruga mea și strigătu-n suspine.
²³ Iubiți pe Domnul toți ce câți El vă iubește,
căci El iubește pe cei buni, pe mândri-i pedepsește.

12. ²⁴ /: Fiți tari, vă-mbărbătați și fiți cu inima-ntărită
toți cei ce-n Dumnezeu v-ați pus nădejdea neclintită! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 31
Autor text: Traian Dorz