1. Te laud, Izvorul lubirii,
Dumnezeul meu, Părinte!
/: Mi-ai pus început mântuirii,
mă porți înspre cerul măririi,
pe-al iubirii drum fierbinte. :/

2. Te laudă-ntruna pe Tine
- când străbat a lumii vale -
/: iubirea ce-ai pus-o în mine,
prin bezne şi zile senine,
cu cântări şi osanale! :/

3. Te laud c-o râvnă crescândă,
Dumnezeul meu şi Tată!
/: O, creşte-mi iubirea arzândă,
şi inima fă-mi-o mai blândă,
laudă să-Ți cânt curată! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 295