1. Pământul eu nu-l cânt.
E de păcat înfrânt.
Cânt cerul minunat
în slavă-nveşmântat!

R: Cerul, cerul eu îl cânt mereu,
căci e-n el Hristos şi Dumnezeu!

2. În mine ceru-ai pus,
prin jertfa Ta, Isus!
Şi-n învierea Ta
e noua viață-a mea!

3. Să fiu ceresc deplin,
iar pe pământ străin!
Prin veacu-acesta rău
s-arăt doar cerul Tău!

4. În viața ce-o trăiesc,
vreau cerul să-l vestesc!
Orânduirea lui
s-o pot 'nălța oricui!

5. Mântuitor iubit,
ajută-mă, sfințit,
să cânt în adevăr,
şi să trăiesc în cer!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 292