1. Chiar două zile într-o zi
de-ar fi ca să topesc,
prea mult, o, Doamne, tot n-ar fi
să-Ți cânt, să Te slăvesc!

R: Îți cânt şi Te laud mereu,
Părinte, Etern Dumnezeu!
Te laud, fierbinte şi-Ți cânt
Etern Dumnezeu, Tată Sfânt!

2. Chiar dacă trupu-n slăbiciuni
s-ar zbate ne-ncetat,
Ți-aduc cântări şi rugăciuni
şi slavă-nflăcărat!

3. Chiar lumea de s-ar spulbera,
prin răutatea ei,
voi înălța mărirea Ta,
pe-al cântului temei!

4. Căci Tu-mi eşti Tată, Tu iubit,
o, Dumnezeu Etern,
de-aceea-n cântec neoprit,
mă-nchin şi mă proştern!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 266