1. Fă-mi cerul credinței senin,
să pot să privesc fără ceață,
/: o, Doamne-adevărul divin,
deplin în frumoasa lui față! :/
2. O, dă-mi de la Tine puteri,
Părinte, să-l am în trăire,
/: ca-n vorbă, în cânt şi-n tăceri
să-i port minunata lucire! :/
3. Cu cerul credinței curat,
c-o dragoste vie-nfocată,
/: să pot să Te 'nalț ne-ncetat,
pe Tine, Stăpân, dar şi Tată! :/
I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 250