1. ¹ Cum dorește-un cerb
izvorul limpede de ape
/: așa Te doresc eu, Doamne,
să Te am aproape. :/

2. ² Sufletul meu după Tine,
Doamne însetează,
/: oare când a mea privire
Fața o să-Ți vază. :/

3. ³ Mă hrănesc și zi și noapte
numai cu suspine,
/: când îmi spun toți:
"Iată, nu e Dumnezeu cu tine." :/

4. ⁴ Mi-amintesc... și-mi vărs
tot focul inimii zdrobite,
/: cum mergeam odată-n fruntea
de mulțimi iubite... :/

5. când mergeam spre Casa-Ți sfântă,
vesel și-n cântare,
/: mă urmau mulțimi
în albă zi de sărbătoare. :/

6. ⁵ Suflete, de ce-mi gemi iarăși
în mâhnire-amară?
/: Ai în Dumnezeu nădejde;
lăuda-L-vei iară. :/

7. El va fi pe totdeauna
sfânta-mi mântuire,
/: Dumnezeul meu puternic,
mare izbăvire. :/

8. ⁶ E mâhnit adânc o, Doamne,
sufletul în mine,
/: de aceea-n locuri grele
mă gândesc la Tine. :/

9. ⁷ Un val cheam-alt val, cu vuiet
de căderi de ape,
/: valuri și talazuri, Doamne,
vin ca să mă-ngroape... :/

10. ⁸ Ziua, Domnu-mi dă-ndurarea-I,
noaptea-I dăm cântare,
/: înălțăm o rugăciune
Domnului meu mare. :/

11. ⁹ De aceea zic eu: Doamne,
Stânca vieții mele,
/: pentru ce mă uiți în lupta
valurilor grele, :/

12. de ce trebuie să umblu
plin de întristare,
/: sub puterea cea vrăjmașă
grea și-apăsătoare? :/

13. ¹⁰ Parcă oasele-mi se sfarmă,
când mă râd vrăjmașii,
/: "Unde ți-este Dumnezeul?"
și bârfesc trufașii! :/

14. ¹¹ Pentru ce suspini în mine
suflete sărmane,
/: de ce te mâhnești și gemi tu,
suflet plin de rane? :/

15. Ai în Dumnezeu nădejde
căci cânta-L-vei iară,
/: El mi-e mântuirea, Domnul,
sfânta mea comoară... :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 42
Autor text: Traian Dorz