- Către mai-marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David
- Psalmii 69:1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
- Psalmii 69:2 Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.
- Psalmii 69:3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
- Psalmii 69:4 Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
- Psalmii 69:5 Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
- Psalmii 69:6 Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
- Psalmii 69:7 Căci pentru Tine port eu ocara şi îmi acoperă faţa ruşinea.
- Psalmii 69:8 Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
- Psalmii 69:9 Căci râvna Casei Tale mă mănâncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
- Psalmii 69:10 Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
- Psalmii 69:11 Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
- Psalmii 69:12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
- Psalmii 69:13 Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
- Psalmii 69:14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
- Psalmii 69:15 Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!
- Psalmii 69:16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine
- Psalmii 69:17 şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!
- Psalmii 69:18 Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
- Psalmii 69:19 Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
- Psalmii 69:20 Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.
- Psalmii 69:21 Ei îmi pun fiere în mâncare şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
- Psalmii 69:22 Să li se prefacă masa într-o cursă şi liniştea într-un laţ!
- Psalmii 69:23 Să li se întunece ochii şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
- Psalmii 69:24 Varsă-Ţi mânia peste ei şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
- Psalmii 69:25 Pustie să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
- Psalmii 69:26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
- Psalmii 69:27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!
- Psalmii 69:28 Să fie şterşi din cartea vieţii şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
- Psalmii 69:29 Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
- Psalmii 69:30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări şi prin laude Îl voi preamări.
- Psalmii 69:31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!
- Psalmii 69:32 Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
- Psalmii 69:33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
- Psalmii 69:34 Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!
- Psalmii 69:35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;
- Psalmii 69:36 sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
Psalmul 069
Autor:
Nicolae Moldoveanu
|
Album:
Cantarile Psalmilor
|
Tematica:
Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 05/05/2024
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 05/05/2024
Referințe
1. ¹ Doamne, scapă-mă, căci viața apele mi-o amenință,
² în noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!
2. Se topesc privind spre Domnul, ochii mei de suferință,
⁴ și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată! ...
3. ⁵ Doamne, Tu-mi cunoști, o, Doamne, și-mi știi trista nebunie,
știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!
4. Nu roșească de rușine, pentru mine niciodată,
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.
5. ⁸ Pentru frații mei, ajuns-am un străin și-un fără nume,
pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!
6. ¹⁰ Eu postesc și plâng cu jale, iar vrăjmașul ocărăște,
¹¹ mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.
7. ¹³ Dar eu către Tine, Doamne, strig la vreme potrivită,
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.
8. ¹⁵ Fă să nu mă-nece valul și adâncul nu mă-nghită,
și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!
9. ¹⁷ Nu-Ți ascunde sfânta Față, de-al Tău rob cu jale multă,
căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!
10. ¹⁹ Tu știi, Doamne, ce ocară mi se face și rușine,
toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.
11. ²¹ Ei pun în a mea mâncare fiere-amară-n loc de apă,
și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!
12. Și-a lor coapse chinuite să se clatine-n slăbie,
²⁴ varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ și pustie le rămână locuința blestemată,
nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.
13. ²⁶ Căci ei prigonesc pe cei ce i-ai lovit Tu, ca pe mine,
povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!
14. ²⁸ Din a vieții sfântă carte șterge viața lor pustie,
și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie...
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!
15. ³⁰ Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare,
și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.
16. Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
³³ căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele! ...
17. ³⁵ El va mântui Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 69
Autor text: Traian Dorz
² în noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!
2. Se topesc privind spre Domnul, ochii mei de suferință,
⁴ și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată! ...
3. ⁵ Doamne, Tu-mi cunoști, o, Doamne, și-mi știi trista nebunie,
știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!
4. Nu roșească de rușine, pentru mine niciodată,
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.
5. ⁸ Pentru frații mei, ajuns-am un străin și-un fără nume,
pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!
6. ¹⁰ Eu postesc și plâng cu jale, iar vrăjmașul ocărăște,
¹¹ mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.
7. ¹³ Dar eu către Tine, Doamne, strig la vreme potrivită,
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.
8. ¹⁵ Fă să nu mă-nece valul și adâncul nu mă-nghită,
și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!
9. ¹⁷ Nu-Ți ascunde sfânta Față, de-al Tău rob cu jale multă,
căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!
10. ¹⁹ Tu știi, Doamne, ce ocară mi se face și rușine,
toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.
11. ²¹ Ei pun în a mea mâncare fiere-amară-n loc de apă,
și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!
12. Și-a lor coapse chinuite să se clatine-n slăbie,
²⁴ varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ și pustie le rămână locuința blestemată,
nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.
13. ²⁶ Căci ei prigonesc pe cei ce i-ai lovit Tu, ca pe mine,
povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!
14. ²⁸ Din a vieții sfântă carte șterge viața lor pustie,
și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie...
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!
15. ³⁰ Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare,
și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.
16. Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
³³ căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele! ...
17. ³⁵ El va mântui Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 69
Autor text: Traian Dorz
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 133
- Export PDF: 11
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,