1. ¹ De ce Tu, Dumnezeul nostru, ne lepezi pentru totdeauna,
și pentru ce Te mânii, Doamne, pe turma din pășunea Ta.
² Adu-Ți aminte de poporul ce-odată Ți-a purtat cununa,
ce l-ai răscumpărat, sămânță-a moștenirii a-l avea.
2. ² O, adu-Ți de Sion aminte, că-n el Ți-aveai Tu locuința,
³ și-ndreaptă-Te spre-aceste locuri ce-s pustiite de nespus,
vrăjmașii nimicit-au totul în locu-n care-Ți sta Ființa,
⁴ cu ură-n Templul Tău mugit-au, și semne, semnul lor și-au pus.
3. ⁵ Parcă erau ca unii care toporul-nalță-ntr-o pădure
⁶ și ce curând sfărmară-acele podoabe-n care-a fost lucrat,
cu lovituri fără de milă de greu ciocan și de secure,
⁷ au ars locașul Tău... și-altarul l-au pângărit și dărâmat...
4. ⁸ Ziceau: să-i prăpădim acuma... și-au ars tot ce-a fost sfânt în țară,
⁹ a-noastre semne de-altădată, azi nu le mai vedem nicicând,
și azi nici un prooroc nu este, precum era odinioară,
nu-i nimenea-ntre noi să știe, să știe, Doamne, până când...
5. ¹⁰ Căci până când o, Doamne, oare vor tot huli asupritorii,
cât va nesocoti vrăjmașul întruna Numele-Ți slăvit?
¹¹ De ce-Ți tragi înapoi Tu mâna, lovește-Ți batjocoritorii,
¹² căci Tu ești Cel ce din vechime ajuți pe-al Tău popor iubit.
6. ¹³ Tu-ai despărțit a mării-adâncuri zdrobind balaurii din apă,
¹⁴ Tu ai zdrobit Leviatanul să-l mânce fiarele-n pustii,
¹⁵ Tu ai făcut de ies izvoare în văi ce nimeni nu le sapă,
și Tu uscat-ai, Doamne, râuri ce nu mai seacă, din câmpii!
7. ¹⁶ A Ta e ziua, a Ta-i și noaptea, Tu ai dat și soare și lumină,
¹⁷ Tu-ai așezat a lumi margini, Tu ierni și veri ai rânduit,
¹⁸ adu-Ți aminte că vrăjmașii Te ocărăsc și-Ți caută vină,
și Sfântul Nume Ți-l hulește un neam adânc nechibzuit!
8. ¹⁹ O, Doamne nu lăsa Tu pradă viața turturelei Tale,
nu uita până-n vecie pe-ai Tăi nenorociți în rău,
²⁰ ai în vedere legământul, că-n țară-s hoți pe orice cale,
²¹ să scape de-apăsări săracul, să laude Numele Tău! ...
9. ²² O, scoală, apără-Ți pricina, Tu, Dumnezeule slăvite,
și vezi ocara ce Ți-aruncă cel fără minte ne-ncetat,
²³ să nu uiți strigătul de hulă, nici vorbele nesocotite,
nici zarva celor răi și ura, ce cresc spre Tine necurmat...
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 74
Autor text: Traian Dorz