1. ¹ Auzi poporul meu, ascultă învățăturile ce-ți spun,
luați aminte toți la sfatul și la cuvântul meu cel bun.
R1: ² Eu gura mi-o deschid și-n pilde spun sfatul celor de demult,
³ ce-am auzit, ce știm și-aceea ce ne spuneau părinții mult.
2. ⁴ Nu vom ascunde niciodată de-ai lor copii, ci vom vesti
a-Domnului lucrări la neamul de oameni care va veni,
R2: Puterea Lui cea minunată, minunile ce le-a lucrat,
⁵ El pune-o mărturie-n Iacov și-o lege-n Israel a dat,
3. Și la părinții noștri spus-a să-nvețe-n ea pe-ai lor copii,
⁶ s-o facă cunoscută celor ce vor veni, din fii în fii...
R3: ⁷ Ca toți câți vin, în veac să-și pună încrederea în Dumnezeu.
A Lui lucrări să nu le uite și să păzească sfatul Său.
4. ⁸ Să nu fie și ei asemeni, precum au fost părinții lor,
un neam neascultător de Domnul și răzvrătit și cârtitor,
R4: Un neam ce n-are-un suflet tare ce neclintit să stea mereu,
și-al cărui duh să fie sincer și credincios lui Dumnezeu.
5. ⁹ Ai lui Efraim fii, cu arcuri trăgând, din lupte au fugit,
¹⁰ fiindcă legământul vieții, cu Domnul nu și l-au păzit,
R5: Și n-au voit să umble-ntocmai cum Legea Lui le poruncea,
¹¹ au dat uitării-a Lui lucrare și-a Lui minuni ce le făcea.
6. ¹² În a părinților lor față minuni făcut-a El (în van)
în a Egiptului țară și în câmpiile Țoan...
R6: ¹³ A despărțit în două marea și le-a deschis un drum prin ea,
ca niște ziduri-nalte apa, a ridicat-o El, să stea.
7. ¹⁴ Și i-a călăuzit pe cale El ziua într-un stâlp de nor,
și noaptea-ntreagă cu-o lumină a unui foc strălucitor.
R7: ¹⁵ A despicat stânca-n pustie și astfel El le-a dat să bea,
ca niște valuri, ape multe, să-i potolească, revărsa.
8. ¹⁶ Din stâncă El le-a dat izvoare și apă multă, unde nu-i,
¹⁷ dar ei n-au încetat păcatul și răzvrătirea-n contra Lui.
R8: ¹⁸ Inimile lor stricate pe Dumnezeu Îl ispiteau,
având mâncare după pofta cea rea ce-n inimă opreau.
9. ¹⁹ În contra Domnului vorbit-au zicându-și:
"Oare va putea
să pună Dumnezeu o masă, aicea în pustia grea?"
R9: ²⁰ Da, iată, El lovit-a stânca și ape s-au vărsat pârâu,
dar va putea El să dea pâine și carne la poporul Său?
10. ²¹ Le-a auzit cârtirea, Domnul, și cu mânie mare El,
ca focul S-a aprins în contra lui Iacov și lui Israel,
R10: ²² Fiindcă n-au crezut în Domnul și-n ajutoru-I minunat...
²³ Dar El la nori a dat poruncă și cerul El a descuiat.
11. ²⁴ Și a plouat la ei cu mană și grâu din cer le-a dăruit,
²⁵ mâncat-au pâinea cea aleasă, pe săturate s-au hrănit.
R11: ²⁶ Apoi a pus să sufle vântul din răsărit și miazăzi
²⁷ și a plouat la ei cu păsări cât pulberea, spre-a se hrăni,
12. ²⁸ Căzut-au păsări ca nisipul în jurul și-mprejurul lor,
²⁹ ei au mâncat pe săturate... li se-mplinise-aprinsul dor.
R12: ³⁰ Dar pofta nu și-au fost plinit-o,
³¹ când Dumnezeu S-a ridicat,
lovind pe cei mai tari de moarte, și tineretul cel stricat...
13. ³² Cu toate-acestea nu-ncetară cu răul care l-au făcut,
de-a Domnului minuni nespuse s-au îndoit și n-au crezut,
R13: ³³ De-aceea ca pe o suflare El zilele le-a nimicit,
și anilor le-a pus El capăt printr-un așa grozav sfârșit.
14. ³⁴ Atunci când îi lovea de moarte, spre Dumnezeu ei se-ntorceau,
³⁵ că El li-e Stânca și scăparea, aminte atuncea-și aduceau...
R14: ³⁶ Dar vai, Îl înșelau cu gura și Îl mințeau cu-a lor cuvânt,
³⁷ căci n-aveau inima cu Domnul, se lepădau de legământ.
15. ³⁸ Dar El, în mila Lui cea multă e iertător și îndurat
nu nimicește, ci-Și oprește mânia Lui, îndelungat.
R15: ³⁹ Căci Și-a adus aminte, Domnul, că - bieții - numai carne sunt,
și-ntr-o suflare care trece și nu mai vine, spre mormânt...
16. ⁴⁰ De câte ori se răzvrătiră ei împotriva-I prin pustiu,
de câte ori Îl mâniară pe Dumnezeul veșnic viu! ...
R16: ⁴¹ Da, nu-ncetau să-L ispitească pe Dumnezeu în orice fel,
și nu-ncetau să-L întărâte pe Cel sfânt al lui Israel,
17. ⁴² Nu-și aminteau de-a Lui putere, de brațul Lui cel uriaș,
și nu-și mai aduceau aminte cum îi scăpase de vrăjmaș.
R17: ⁴³ De-a Lui minuni ce le făcuse El în Egipt și în Țoan:
⁴⁴ cum le făcuse-n sânge apa de se trudeau să bea, în van,
18. ⁴⁵ Cum le-a trimis El muște rele, cu broaște cum i-a nimicit,
⁴⁶ cum le-a ros holdele omida, lăcusta cum i-a păgubit,
R18: ⁴⁷ Cum prăpăditu-le-a smochinii și viile cu piatră grea,
⁴⁸ cum pe-a lor vite și pe turme El grindină și foc lăsa,
19. ⁴⁹ Cum El Și-a pus pe ei mânia, necaz și-urgii pe-ntregul loc,
o droaie și-un noian de îngeri conducători de nenoroc,
R19: ⁵⁰ Cum slobod drum și-a dat mâniei și sufletul nu le-a scăpat,
cum le-a dat pradă morții viața, cum pradă molimei i-a dat,
20. ⁵¹ Cum în Egipt pe toți întâii născuți, cu moartea i-a lovit,
cum a puterii pârgă-n corturi, lui Ham, deodat-a nimicit,
R20: ⁵² Cum i-a pornit pe-ai Săi ca turma și prin pustie i-a-ndrumat,
⁵³ cum fără griji i-a dus, cum marea pe-ai lor vrăjmași i-a înecat,
21. ⁵⁴ Cum i-a adus cu-a Lui tărie înspre hotarul Lui sfințit,
spre muntele pe care dreapta lui Dumnezeu l-a dobândit.
R21: ⁵⁵ Cum Domnu-a izgonit popoare din fața lor și țara, El
a împărțit-o moștenire copiilor lui Israel...
22. ⁵⁶ Dar ei au ispitit pe Domnul și-n contra Lui s-au răsculat,
n-au ascultat de-a Lui poruncă, de Legea care El le-a dat.
R22: ⁵⁷ S-au depărtat de El nevrednici, ca neamul lor necredincios,
⁵⁸ L-au supărat prin necredință, prin idoli L-au făcut gelos...
23. ⁵⁹ Le-a auzit pe toate Domnul, și-a urgisit pe Israel,
⁶⁰ lăsat-a cortul Lui din Silo și n-a mai locuit în el.
R23: ⁶¹ Și-a dat robiei pradă slava și cinstea-I la vrăjmaș și-a dat,
⁶² poporul și l-a dat la moarte, pe moștenirea-I mâniat.
24. ⁶³ I-a ars pe toți cei tineri focul, fecioarele s-au stins de-ocări
și n-au mai fost sărbătorite cu-a nunții vesele cântări,
R24: ⁶⁴ Preoții săi uciși căzură și văduvele n-au bocit...
⁶⁵ Atuncea Domnul cel puternic, ca un viteaz din somn trezit
25. ⁶⁶ A nimicit pe-ai Lui potrivnici care-au fugit înspăimântați,
acoperiți pe veci de-ocară, pe totdeauna rușinați...
R25: ⁶⁷ Dar lepădat-a pe-ai lui Iosif, pe Efraim l-a părăsit,
⁶⁸ și a ales pe ai lui Iuda, Sionul muntele iubit.
26. ⁶⁹ Acolo Și-a zidit locașul cât ceru-nalt și minunat,
și tare ca pământul care pe veci El l-a întemeiat.
R26: ⁷⁰ El Și-a ales pe-al Său rob David, de lângă turmă l-a ales,
⁷¹ și la poporul Lui, să-l pască pe Israel El l-a trimes...
C: ⁷² /: Și David a iubit poporul, cu suflet bun l-a cârmuit,
cu pricepute mâini întruna și gând curat l-a sfătuit... :/
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 78
Autor text: Traian Dorz