1. ⁸¹ Tânjește sufletul în mine de dor de mântuirea Ta,
și-n sfânta Ta făgăduință îmi pun deplin nădejdea mea.

R1: ⁸² Mi se topesc în lacrimi ochii făgăduința-Ți așteptând
și zic: "Când vei veni la mine, ca să mă mângâi, Doamne, când?"

2. ⁸³ Căci am ajuns cum e burduful când e uscat și pus la fum,
dar sfânta Ta orânduire, eu n-o uit, Doamne, nicidecum!

R2: ⁸⁴ O, care-i numărul de zile ce mi le-ai dat să le trăiesc?
Când oare pedepsi-vei, Doamne, pe-aceia ce mă prigonesc?

3. ⁸⁵ Niște-ngâmfați cu răutate îmi sapă gropi-naintea mea,
și nu lucrează după Legea și după-orânduirea Ta.

R3: ⁸⁶ A-Tale-adânci porunci sunt toate credincioșie necurmat
- ei m-asupresc fără de vină... ajută-mă să fiu scăpat! -

4. ⁸⁷ Ei gata, gata-s să mă-nvingă, eu gata să mă prăpădesc,
și totuși ale Tale sfinte porunci eu nu le părăsesc!

R4: ⁸⁸ Înviorează-mă Tu, Doamne, cu-a Tale multe bunătăți,
ca să păzesc învățătura ce mi-o grăiești și mi-o arăți!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 119:81-88
Autor text: Traian Dorz