1. ¹ Destul m-au asuprit cu ură
din tinerețea mea mereu,
să spună Israel, să spună
câte-asupriri avut-am eu...

R1: ² Destul, destul mă asupriră
din tinerețe pân-acum,
dar nu m-au biruit nici unii,
și nu m-au doborât nicicum!

2. ³ Plugarii mi-au arat spinarea
cu brazde lungi am fost brăzdat.
⁴ Dar Domnu-I Drept: tăiat-a funia
cu care cei răi m-au legat.

R2: ⁵ Să dea-napoi plini de rușine
cei ce urăsc Sionul sfânt,
⁶ să se usuce ca și iarba
pe-un 'coperiș uscat de vânt!

3. ⁷ Secerătorul nu-și va umple
vreodată mâna lui cu ea,
nici cel ce leagă snopii, brațul
cu dânsa nu și-l va umplea.

R3: ⁸ Și câți trec nu zic: "Fiți cu Domnul,
și binecuvântați fiți voi,"
nici: "În a Domnului sfânt Nume
vă binecuvântăm și noi!"

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 129
Autor text: Traian Dorz