1. ¹ Pe malurile râurilor triste,
pe malul apelor din Babilon,
/: acolo am șezut și-am plâns cu jale,
când ne-am adus aminte de Sion. :/

2. ² În sălciile din ținutu-acela,
noi ale noastre harfe-am atârnat
³ /: că-acolo-atunci, biruitorii noștri,
să le cântăm, cântări au așteptat! :/

3. Asupritorii vrut-au bucurie,
vrăjmașii noștri veselie-au vrut,
/: cântările Sionului cerură...
să le cântăm din ele ne-au cerut! :/

4. ⁴ Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare, cântările Sionului iubit,
/: a-Domnului cântări neprihănite,
pe un pământ străin și nedorit! :/

5. ⁵ De te-aș uita Ierusalime, să-și uite
a ei destoinicie dreapta mea,
⁶ /: de cerul gurii limba-mi se lipească
de nu-mi va fi la tine inima. :/

6. De nu-mi voi aminti mereu de tine,
de nu-mi voi face din Ierusalim
/: a bucuriei culme totdeauna
și-a dorului puternic și sublim! :/

7. ⁷ Adu-Ți aminte, Doamne-adu-Ți aminte
de ai Edomului stricați copii,
/: ce-n ziua când gemea Ierusalimul
ziceau toți: "Radeți-l din temelii!" :/

8. ⁸ Ah, fiica Babilonului sortită
la pustiiri cum nu s-au mai văzut,
/: ferice de acel ce-ți va întoarce
la fel tot răul ce ni l-ai făcut! :/

9. Ferice de acel ce cu putere
va apuca pe toți copiii tăi,
/: acela care-i va zdrobi de stâncă,
pe fiii Babilonului cei răi! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 137
Autor text: Traian Dorz