Psalmul 139

Autor: Nicolae Moldoveanu | Album: Cantarile Psalmilor | Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 12/05/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Psalmii 139

Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David
Psalmii 139:1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
Psalmii 139:2 ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul.
Psalmii 139:3 Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.
Psalmii 139:4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
Psalmii 139:5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
Psalmii 139:6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
Psalmii 139:7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Psalmii 139:8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
Psalmii 139:9 Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
Psalmii 139:10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.
Psalmii 139:11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
Psalmii 139:12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.
Psalmii 139:13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
Psalmii 139:14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psalmii 139:15 Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
Psalmii 139:16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psalmii 139:17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
Psalmii 139:18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
Psalmii 139:19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!
Psalmii 139:20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Psalmii 139:21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Psalmii 139:22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Psalmii 139:23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
Psalmii 139:24 Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!

1. ¹ O, Doamne, Tu mă cercetezi și mă cunoști prea bine,
² știi când stau jos și când mă scol, știi gândul care-mi vine,
³ știi când mă duc, știi când mă culc, știi orice căi a mele
⁴ cuvântul nici n-ajung să-l spun, și-l știi în toate cele!

2. ⁵ Din orice parte mă-nconjori, pui mâna-Ți peste mine
⁶ un plan atât de minunat, prea-nalt e să-l pot ține!
⁷ Unde-aș fugi de Duhul Tău, de Fața Ta departe,
căci pretutindenea ești Tu, de față, fără moarte! ...

3. ⁸ În ceruri dacă m-aș sui, acolo ești de față,
de-n locul morții-aș coborî, acolo ești, viață!
⁹ Aripi de zori dac-aș lua, la mare a mă duce,
¹⁰ și-acolo fi-va mâna Ta și dreapta-Ți să m-apuce.

4. ¹¹ De zic: în noapte voi scăpa... și noapte se va face,
¹² la Tine orice noapte-ar fi, lumină se preface.
De-ar fi-ntuneric nepătruns, la Tine-I zi senină,
și noaptea strălucește ca o zi de soare plină...

5. ¹³ Tu m-ai tocmit și m-ai țesut în sânul mamei mele.
¹⁴ Te laud cât de minunat sunt, Doamne-n toate cele!
A Tale lucruri toate sunt adânci și minunate,
atât de bine-acum le văd, cu sufletul meu, toate.

6. ¹⁵ Căci trupu-mi nu Ți-a fost ascuns, privirea-Ți mă pătrunse,
când m-ai țesut în chip ciudat în adâncimi ascunse.
¹⁶ Eram ființă fără chip și ochii-Ți mă văzură,
'nainte scrise-n cartea Ta, a-mele zile fură,

7. Tot ce mi-a fost orânduit întregi zilele mele,
Tu le știai când nici era vreuna dintre ele.
¹⁷ Ce nepătrunse mi se par a Tale gânduri toate,
și cât de multe, Doamne, sunt, cât sunt nenumărate.

8. ¹⁸ Le număr... și-s mai multe ca nisipul de pe ape...
mă scol... și tot cu Tine sunt, de Tine mai aproape!
¹⁹ O, Doamne, dac-ai omorî pe cel rău și l-ai frânge,
plecați toți de la mine, voi cei ce-nsetați de sânge.

9. ²⁰ În chip nelegiuit vorbesc vrăjmașii Tăi de Tine,
și-al Tău Sfânt Nume ei Îl iau să mintă și mai bine.
²¹ Să nu urăsc eu pe acei ce ură pot să-Ți poarte?
²² Da, Doamne, îi urăsc adânc ca pe-un vrăjmaș de moarte.

10. ²³ O, cercetează-mă acum și inima-mi cunoaște,
mă-ncearcă, Doamne, ca să știi ce gând în mine naște!
²⁴ Vezi dacă sunt pe-o cale rea, pe căile mâniei,
și du-mă Tu pe calea Ta, pe calea veșniciei!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 139
Autor text: Traian Dorz