1. Fă-mi Tu mintea să se încovoaie,
Doamne, după sfântul adevăr,
/: ca să ardă-n dulcea lui văpaie,
începând de-aici şi până-n cer! :/

2. Fă ca toate simţurile mele,
să arate în afară clar,
/: că Tu, Doamne, eşti Stăpân pe ele,
cu-adevărul ce mi-l dai prin har! :/

3. Fă ca în supremă închinare,
Doamne, să rămân acum şi-n veac,
/: pentru slava Ta, ce seamăn n-are,
ale mele imnuri se desfac! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 18.