1. Credința-ntâi, nu fapte bune,
ci fapte bune din credință.
Să n-ascultăm ce firea spune,
căci Dumnezeu ne-a dat ființă.
Să-L ascultăm cu stăruință!
R: Fapte bune, fapte bune
din credință, din credință
cum ne spune, cum ne spune
Dumnezeu cu stăruință.
Adevăru-acesta mare
să-l primim cu ascultare!
2. Un mort nicicând nu poate face
lucrări de viață și sfințire.
Păcatu-i moartea-n care zace
oricine, până Ia trezire.
Aceasta-nseamnă mântuire!
3. Cu învierea-ncepe viața
cea nouă, prin credința dreaptă.
Ea este ca o dimineață
ce crește-a ei lumină-n faptă,
și c-o gândire înțeleaptă!
4. Să cânte slavă-adevărată
lui Dumnezeu - cel viu el poate.
Cel din mormânt, o, niciodată
un sunet sfânt nu poate scoate.
Credința, slavă dă curată!
I: Cântările Harului volumul 15 nr. 155