1. Când spre mine duhuri vin şi vin,
de-ndoieli şi-amare slăbiciuni,
Doamne-n harul Tău mă-ncred deplin,
şi smerit ți-l cer prin rugăciuni!

R: Doamne, iar şi iar,
dă-mi cerescul har,
să trăiesc curat
în al meu umblat!
Să-Ți pot asculta
toată voia Ta!

2. Tu mă vezi, şi ştii frământul meu,
binele când mă silesc să-l fac,
răul mi se pune-n drum mereu.
Dă-mi atuncea har să-Ți fiu pe plac!

3. Eu, adânc o, Doamne-Ți mulţumesc,
că-s al Tău, şi sunt în mâna Ta!
Şi oricâte duhuri năvălesc,
să mă smulgă-n veci nu vor putea!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 127