1. Din cea mai neagră noapte,
Stăpânul meu preabun,
spre Tine strig, ajută-mi
/: ca Ție să-Ți supun :/
şi duhul meu şi trupul,
şi timpul ce-l trăiesc,
să fie pentru Tine
/: c-un rod duhovnicesc! :/

2. Tu ştii a mea slăbie,
când sunt în încercări,
şi-n toate-mi dai tărie,
/: curaj şi-nviorări, :/
să pot ajunge ținta
cu sfinte biruinți,
pe calea neschimbată
/: a unicei credinți! :/

3. Ajută-mă, cu bine
pustia grea s-o trec,
şi-n Canaanul păcii
/: vecia s-o petrec! :/
Te laud cu-nchinare,
Stăpânul meu Divin,
Îți cânt cu mulțumire
acum şi-n veci, amin!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 105