Imediat după instalarea comuniștilor la putere în România, în 1945, fratele Richard Wurmbrand și sora Binția au simțit o
puternică chemare de a predica Evanghelia
Domnului Isus poporului român înrobit, cât și soldaților ruşi invadatori.
Ei ţineau evanghelizări ad-hoc pe stradă, în București: un grup de surori cânta câteva cântări, care adunau în jur ascultătorii ce treceau atunci pe stradă, iar apoi sora Binţia
transmitea un mesaj scurt, dar plin de putere, după care grupul se împrăștia înainte de a apuca să vină autorităţile comuniste.
Era înainte de anul 1948, când tocmai cunoscuseră pe fratele Niculiță. Atunci sora Binția a rugat pe fratele Niculiță să scrie o
cântare pentru aceste evanghelizări, în care Numele ISUS să fie amintit în fiecare strofă. Fratele Niculiţă a compus cântarea, care aminteşte Numele ISUS în fiecare strofă, iar în refren de 3 ori; cântarea este una de chemare, în care se arată că "Domnul Isus, plin de
iubire," a murit răstignit, să aducă mântuire, ultima strofă îndemnând stăruitor pe cel ce aude chemarea, să vină la Domnul Isus, fiindcă, spune refrenul: "Sub cer altă scăpare
nu-i,/ alt Nume nu s-a dat / decât Isus, Isus, Isus, / pe toţi El ne-a salvat."
Așa cum apostolul Petru, la cincizecime, le cerea evreilor străpunşi în inimă, să se boteze numai " în Numele lui Isus Hristos", așa simţea și sora Binţia îndemnul să înalte acest
Nume mai presus de orice nume, prin viaţă, cântare, și propovăduirea Evangheliei, chiar cu riscul vieţii, în acele vremuri grele...
Slăvit să fie Domnul pentru aşa slujitori plini de
dragoste și gata de jertfă pentru Numele Lui, Și slăvit să fie Domnul și pentru această cântare! (Istoricul unor cântări ale Harului)