1. Împrejurarea-n care mă găsesc
lucrează - ea nu stă pe loc.
/: Ori-nalţ Cuvântul cel dumnezeiesc, :/
ori sting, prin trai, divinu-i foc!

R: Orice-mprejurare,
fie-o-naintare,
/: Părinte Ceresc, :/
prin tot ce trăiesc!

2. Iar clipa-n care eu mă mişc acum,
e-o piedică, sau un avânt
/: pe-al Evangheliei preasfinte drum, :/
ce duce drept spre cerul sfânt!

3. Ajută-mă să păstrez un cuget treaz,
Atotputernic Dumnezeu,
/: să am lumină plină de amiaz', :/
ca să Te laud viu mereu!

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 175