1. Cu cât un scaun e mai-nalt,
se-nfige gândul în pământ,
/: și nu mai poate face salt
spre-un cer de adevăr și sfânt! :/

R: Smerenia, smerenia!

2. Din loc smerit nu poți să cazi,
oricât e-un vânt de furios.
/: Tu ai lumină de amiaz'
chiar dacă-i ceru-ntunecos! :/

3. Smeriților le plouă har
de Sus din viul Dumnezeu,
/: ei nu aleargă în zadar,
și drumul crucii nu li-i greu! :/

4. Smerenia nu are cap.
Hristos e Capul ei deplin.
/: Iar în Hristos doi nu încap,
ci numai unu-n veci, amin! :/

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 313