1. Credinţa așteaptă Cetatea
ce are din cer temelie
/: de Stâncă - Dreptatea :/
/: Hristos, ce curând va să vie! :/

2. Iubite, în tine trăieşte
credinţa preasfântă ce-așteaptă
/: Cetatea cu Cel ce-o zideşte, :/
/: Hristosul cu jertfa-I cea dreaptă? :/

3. Nu-ţi fie-n zadar întrebarea
căci harul ţi-o pune-n iubire,
/: şi vezi, să n-arunce uitarea :/
/: un văl, și să n-ai mântuire! :/

4. Dar cei care-așteaptă Cetatea
păstrează credinţa cu roadă
/: și au în trăire Dreptatea :/
/: şi ochii cerești ca s-o vadă! :/

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 252