1. Aleargă omul după fericire
Dar n-o găsește-n aur și argint
De are bani, el tot se-ngrijorează
Că bogăția nu l-a împlinit.

R: Adevărata fericire
O afli doar la Dumnezeu
Ea se numește mântuire
Să fi în Rai copilul său.

2. Aleargă lumea, toată se frământă
Cum să trăiească pentru înc-o zi
Orbită-n patimi, merge la pierzare
Spre judecata care va veni.

3. Mulțimi de oameni aleargă spre osândă
La judecată se vor duce goi.
Și vor vedea că tot ce-au strâns în viață
A fost doar goană după vânt, gunoi.

4. Aleargă omul și nu vrea s-asculte
Cuvântul vieții care e vestit
Mai mult dorește farmecul plăcerii
Vrășmașul vieții care l-a orbit.