1. Numai gândul bun n-ajută,
fapta trebuie să fie.
Cu oricâte gânduri numai
nu-ţi plătești o datorie.

R: S-avem gândul lui Hristos,
să-l trăim ca El, frumos!
Doar atunci suntem creştini,
iar prin lume ca străini!

2. Când în pom sunt fructe coapte,
singure cad în grădină;
gândurile bune-n fapte
se transformă în lumină!

3. Vorbele când nu au roadă,
sunt ca albia uscată.
Râu-a fost, dar nu mai este,
s-a scurs apa lui curată!

4. Să veghem când gândul vine:
fapta-n el să nu se nască,
Doamne, de nu-i de la Tine
să-l zdrobim, să nu trăiască!

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 298