1. Cum cerbul după ape,
în caldele amiezi,
caut Faţa Ta, Isuse,
de Tine însetez.
Cu inima smerită
cărările-Ţi urmez,
cu dor adânc în suflet
de Tine însetez.

2. Cu duhu-n rugăciune
când pe genunchi veghez,
din inima întreagă
de Tine însetez!
Când fruntea-nsângerată
pe cruce mi-o așez,
cu dor, cu foc, cu lacrimi
de Tine însetez!

3. Cu cât mai mult prin locuri
străine înserez,
tot mai profund de Tine,
Isuse însetez!
Dar când voi fi-n odihna
iubirii-n care crez,
voi ști că am Izvorul
să nu mai însetez.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 17
Text: Traian Dorz