1. Și cu cât privesc în urmă
peste anii ce s-au dus,
tot mai limpede-Ţi văd faţa
şi iubirea Ta Isus.
Tot mai strălucit şi dulce
în viaţa mea răsai,
tot mai limpede-mi răsună
fermecatu-Ţi dulce grai.

2. Tot mai strălucită faţă,
Soare binecuvântat,
tot mai mult mi-alungi din suflet
norul greu și-ntunecat,
când eram furat de valuri
şi-ncercam să lupt cu zel,
dacă mă mustrai Isuse,
urmăreai de-atunci un ţel.

3. Când din patimă deșartă
Ţi-am cerut să-mi dai un pic,
de mi-ai dat, mi-ai dat, Isuse,
ca să văd că nu-i nimic.
Când am vrut să-mi caut prieteni,
desfătări când am căutat,
m-ai lăsat să le-aflu, Doamne,
să văd cât m-am înşelat.

4. Astăzi văd că bogăţia
lumii-ntregi de mi-o dădeai
n-aş fi-aflat vreo mulţumire
căci din toate Tu-mi lipseai.
Dar de când Te am pe Tine,
chiar de-s singur şi străin
şi de-s și sărac pe lume,
eu sunt fericit deplin!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 25
Text: Traian Dorz